Istoria recentă a terenurilor de joc, eterna problemă a sportului românesc, a mai întors o foaie cu greutate, de această dată în rugby. Finala primei ediții a „Memorialului Eroii Revoluției”, în care Steaua a învins-o pe Enisei, 21-0, a devenit o adevărată goană în noroi, după ce terenul Steaua II s-a transformat într-o orezărie. După ce „stejarii” și-au făcut adaptarea la noroiul autohton pe stadionul „Constructorul-Cleopatra” din Constanța, la meciul cu Germania, duminică, finala unui turneu a transformat într-un fel de misiune imposibilă identificarea jucătorilor. „În rugby nu te dai înapoi de la nimic. Dacă nu ne place cum arată terenul, asta nu înseamnă că ne menajăm. Intrăm acolo să dăm totul, să câștigăm. Este greu, pentru că nu poți să dai o pasă, nici măcar nu simți balonul din cauza noroiului pe care îl ai pe mâini”, precizează Cătălin Dascălu, căpitanul Stelei. Băile de nămol, recomandate pentru sănătate, sunt însă contraindicate pentru performanță.
„Nu mai vezi nimic câteva secunde”
„Cel mai greu este când cazi după balon, deoarece îți intră noroi în ochi, în gură, câteva secunde nu mai vezi nimic. Apoi iar scapi greu de el, indiferent cât te speli, câteva zile e senzația aceea că tot nu s-a dus cum trebuie, parcă tot simți gustul nisipului”. Jucător exponențial și al naționalei României, centrul originar din Gura Humorului recunoaște că de zece ani de când practică acest sport a jucat pe tot felul de suprafețe: „Dacă ar fi să aleg între un teren arid, cum e vara, și unul noroios, ca acum, l-aș alege pe ultimul, pentru că riscul de accidentări este mai mic. Niciuna dintre situații nu e normală, dar, dacă astea sunt condițiile, nu ai ce face”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER